2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jumit sn [At: HEM 609 / V: sf / Pl: ~uri / E: jumi] (Trs; îcs) De-a ~ul De-a mijitul.

jumi vi [At: PAMFILE, J. II, 5 / Pzi: ~mesc / E: bg жумя] (Trs) A miji.

jumésc v. intr. (bg. žumĭi, clipesc. V. mijesc). Trans. Mijesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jumí (-mésc, -ít), vb. – (Trans.) A închide ochii. Bg. žumja (DAR), cf. ajumi, miji.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jumít, s.n. (reg.) jocul copiilor de-a-ajumita, de-a-jumitul, de-a-mijitul; mijit, ajumit, baba-oarba.

jumí, jumésc, vb. IV (reg.) a miji, a ajumi.

Intrare: jumit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumit
  • jumitul
  • jumitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jumit
  • jumitului
plural
vocativ singular
plural
jumită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jumi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumi
  • jumire
  • jumit
  • jumitu‑
  • jumind
  • jumindu‑
singular plural
  • jumește
  • jumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumesc
(să)
  • jumesc
  • jumeam
  • jumii
  • jumisem
a II-a (tu)
  • jumești
(să)
  • jumești
  • jumeai
  • jumiși
  • jumiseși
a III-a (el, ea)
  • jumește
(să)
  • jumească
  • jumea
  • jumi
  • jumise
plural I (noi)
  • jumim
(să)
  • jumim
  • jumeam
  • jumirăm
  • jumiserăm
  • jumisem
a II-a (voi)
  • jumiți
(să)
  • jumiți
  • jumeați
  • jumirăți
  • jumiserăți
  • jumiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumesc
(să)
  • jumească
  • jumeau
  • jumi
  • jumiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)