5 definiții pentru julă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ju1 sf [At: LB / Pl: ~le / E: ns cf mg suli] (Reg) 1 Femeie cu părul pieptănat pe spate. 2 (Pex) Femeie sărăcăcios îmbrăcată. 3 (Pex) Femeie care face mofturi.

ju2 sf [At: ALRM. I, h 187 / Pl: ~le / E: ns cf juli] (Reg) 1 Bătătură în talpă. 2 Bășică la degetele de la picioare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

júlă (júle), s. f. – Femeie, muiere. Țig. žuli, ğuli (Graur, BL, V, 68). Legătura pe care o stabilește DAR cu mag. suli „rău” pare greșită. – Der. julan, s. m. (bărbat afemeiat); juleaică, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, îl punea în legătură cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandră (var. șuleandră, ciuleandră), s. f. (femeie, muiere), cu suf. expresiv -andră, cf. buleandră, fleand(u)ră, după Graur, BL, IV, 198, la un țig. *ğuνlengero, de la ğuνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd creanga).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

júlă, júle, s.f. (reg.) 1. femeie cu părul pieptănat îndărăt, cu tâmplele și fruntea goale. 2. femeie sărăcăcios îmbrăcată și încrezută.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura.

Intrare: julă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ju
  • jula
plural
  • jule
  • julele
genitiv-dativ singular
  • jule
  • julei
plural
  • jule
  • julelor
vocativ singular
plural