JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn pentru înjugarea vitelor, care se sprijină pe grumazul animalelor înjugate sau (în alte țări) se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a trage carul, căruța, plugul etc.; fig. (despre oameni) a munci peste puteri. ♦ Fig. Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac îmbrăcat în piele care se pune uneori la gîtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. 4. (Reg.) Unitate de măsură pentru pămînt ceva mai mare decît două treimi dintr-un hectar. – Lat. jugum.