JUDECĂTOR I. sm. 1 ⚖️ Cel ce, într’o judecătorie sau într’un tribunal, judecă pricinile dintre oameni: cel ce plînge înaintea ~ului, își pierde lacrămile (ZNN.); de pace, de ocol, la tribunal, la curte, de instrucție; ajutor de ~; ~ul suprem, Dumnezeu ¶ 2 Magistrat suprem la vechii Evrei de la moartea lui Moise pînă la începutul domniei lui Saul. II. ‡JUDECĂTOARE sf. Judecătorie; tribunal [lat. judicatorius].