JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a (se) juca (1); petrecere distractivă (mai ales între copii). ◊ Joc de societate = distracție, într-un grup de persoane, constînd din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. ♦ Totalitatea obiectelor care servesc la jucat. Un joc de șah. 2. Acțiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează. ♦ Fig. Mișcare repede și capricioasă. Jocul valurilor. 3. Întrecere sportivă. ◊ Jocuri olimpice = concursuri sportive care au loc o dată la 4 ani, inițiate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne, sub formă de întreceri internaționale. ♦ Mod specific de a juca într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. ◊ Joc de scenă = totalitatea mișcărilor prin care un actor întărește efectul artistic al textului. 5. Acțiune distractivă care angajează de obicei sume de bani și care este bazată pe calcul sau pe hazard. Joc de cărți. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) = a întreprinde o acțiune riscantă. A-și pune capul (sau viața, situația) în joc = a întreprinde ceva riscant. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) interesele ascunse ale cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică. 6. (Tehn.) Lărgimea golului dintre două piese care lucrează în contact. – Lat. jocus.