jiu-jitsu [ʒjuˈʒitsu] s.n. Gen de lupte în stil liber, originar din Japonia (unde este cunoscut de cca 2000 de ani), bazat pe agilitate și forță, în care sînt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, pînă la lovituri mortale și din care s-au dezvoltat judoul și aikidoul. • sil. jiu-ji-țu. /<fr. jiu-jitsu <cuv. japonez „gimnastică suplă”,