jintalău, jintalauă, (jântalău), s.n. – (reg.) 1. Instrument confecționat din lemn, sub forma unui băț prevăzut la partea inferioară cu palete, utilizat pentru amestecarea laptelui și obținerea jintiței sau a untului. „Bățul cu care se bate laptele în putină” (Papahagi, 1925). 2. Cofă de ales unt (ALRRM, 1971: 356; Strâmtura). – Din jintui (Scriban) + suf. -ălău (MDA).