6 definiții pentru jimi jâmi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jimi vi [At: PSALT. HUR. 220/39 / V: (reg) jâmi / Pzi: ~mesc / E: nct] (Îrg) A mișuna.

jimésc v. intr. (slav?) Dos. Ferb.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIMÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

jimi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jimí (-mésc, -ít), vb. – A fierbe, a mișuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu sl. žęti „a stoarce”, a cărui temă la prezent este žimą, cf. jintui, jintiță; sensul de „a fierbe” ar proveni în acest caz, de la procedeul ce constă în a stoarce grăsimea jumărilor în foc, cf. bg. žumerki, sb. žmire, rom. jumări; însă toate acestea par incerte. DAR se referă, desigur greșit, la alb. dhemëz „vierme”. Cf. jumuli. Der. jumet, s. f. (gloată), cu suf. -et; jumedie, s. f. (gloată), probabil în loc de jumet-ie (după DAR, prin încrucișare cu sumedenie); jumegai (var. jumigai, jimigai), s. n. (resturi, fărîmituri).

Intrare: jimi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimi
  • jimire
  • jimit
  • jimitu‑
  • jimind
  • jimindu‑
singular plural
  • jimește
  • jimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jimesc
(să)
  • jimesc
  • jimeam
  • jimii
  • jimisem
a II-a (tu)
  • jimești
(să)
  • jimești
  • jimeai
  • jimiși
  • jimiseși
a III-a (el, ea)
  • jimește
(să)
  • jimească
  • jimea
  • jimi
  • jimise
plural I (noi)
  • jimim
(să)
  • jimim
  • jimeam
  • jimirăm
  • jimiserăm
  • jimisem
a II-a (voi)
  • jimiți
(să)
  • jimiți
  • jimeați
  • jimirăți
  • jimiserăți
  • jimiseți
a III-a (ei, ele)
  • jimesc
(să)
  • jimească
  • jimeau
  • jimi
  • jimiseră
jâmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)