jigodie s.f. 1 (med. vet.) Boală infecțioasă, de natură virotică, a cîinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, prin atrofia mușchilor etc. și care de obicei este mortală. Mînă, preoteasă, dă zor..., pîrjolul se apropie și tu tremuri ca un cățel bolnav de jigodie (DELAVR.). 2 Cîine slab, prăpădit; ext. (deprec.) cîine (rău); javră, (pop.) potaie, jigăraie, (reg.) cotarlă. ♦ ext. Animal, lighioană. 3 fig. Om de nimic; lichea, secătură. • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. magh. zsigora.