jid, jizi, (jâd, jâdan, jidan), s.m. – Evreu. De la sfârșitul sec. XVIII și până la mijlocul sec. XX, în Maramureș a viețuit o comunitate (semnificativă, din punct de vedere numeric) de evrei. Maramureșenii îi numeau jizi sau jidovi (v. Bud, 1908): „...aproape întregul produs al muncii țăranului (maramureșean) pt’ică în mâna židului” (Papahagi, 1925: 85). Termenul s-a conservat doar în toponime (Jidoaia, pârâu la poalele masivului Igniș, în apropiere de loc. Chiuzbaia) sau porecle (Jâd, a Jâzii, poreclă în Valea Stejarului, sau Jâducu, poreclă în Dragomirești). – Din sl. židǔ, cf. ucr., pol. žyd., bg. žid „gigant” (DA, cf. DER; MDA).