2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jertvitor, ~oare smf, a vz jertfitor
jertfitor, ~oare smf, a [At: ISTORIA RUȘILOR, ap. GCR. II, 51/7,8 / V: (înv) ~tvitor, jirtvi~ / Pl: ~i, ~oare / E: jertfă + -itor] 1-2 (Persoană) care jertfește (1). 3-4 (Îvr) (Persoană) care ucide.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jirtvitor, ~oare smf, a vz jertfitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jertfitor, -oare s. m. f. Om care se jertfește ◊ „[...] intenția mea de a proslăvi minunatul pământ al patriei dintotdeauna, pe jertfitorii întru demnitatea, libertatea și demnitatea neamului nostru.” I.B. 7 XII 85 p. 5 (din jertfă + -tor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jertfitor m. cel ce jertfește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: jertfitor (adj.)
jertfitor1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
jertvitor1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
jirtvitor1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: jertfitor (s.m.)
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jertfitor, jertfitoareadjectiv jertfitor, jertfitorisubstantiv masculin jertfitoare, jertfitoaresubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care (se) jertfește. MDA2 DCR2
- [...] intenția mea de a proslăvi minunatul pământ al patriei dintotdeauna, pe jertfitorii întru demnitatea, libertatea și demnitatea neamului nostru. I.B. 7 XII 85 p. 5. DCR2
-
- 2. (Persoană) care ucide. MDA2
etimologie:
- jertfă + -tor MDA2 DCR2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.