JERTFELNIC, JĂRTĂVNIC (pl. -ce) sn. ⛪ 1. ‡Altar: preotul... cînd va vrea să se priceștuiască dumnezeeștilor taini, să intre înlăuntru la jărtăvnic (prv.-mb.); Ercule puse mîna pe el și-l junghie... deasupra jertfelnicului nelegiuirilor sale (isp.) ¶ 2. Masa din altar, la stînga prestolului: episcopii îngenunchiară dinaintea sfîntului jertfelnic (isp.) [vsl. žrŭtvĭnikŭ].