2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jencui vt [At: PSALT. 166/24 / Pzi: ~esc / E: nct] (Înv; nob) A planta.

jencuĭésc v. tr. (cp. cu ung. zsengeni, a răsări). Dos. Răsădesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jencuí, jencuiésc, vb. IV (înv.) a sădi, a răsădi.

Intrare: jencuire
jencuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jencuire
  • jencuirea
plural
  • jencuiri
  • jencuirile
genitiv-dativ singular
  • jencuiri
  • jencuirii
plural
  • jencuiri
  • jencuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jencui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jencui
  • jencuire
  • jencuit
  • jencuitu‑
  • jencuind
  • jencuindu‑
singular plural
  • jencuiește
  • jencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jencuiesc
(să)
  • jencuiesc
  • jencuiam
  • jencuii
  • jencuisem
a II-a (tu)
  • jencuiești
(să)
  • jencuiești
  • jencuiai
  • jencuiși
  • jencuiseși
a III-a (el, ea)
  • jencuiește
(să)
  • jencuiască
  • jencuia
  • jencui
  • jencuise
plural I (noi)
  • jencuim
(să)
  • jencuim
  • jencuiam
  • jencuirăm
  • jencuiserăm
  • jencuisem
a II-a (voi)
  • jencuiți
(să)
  • jencuiți
  • jencuiați
  • jencuirăți
  • jencuiserăți
  • jencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jencuiesc
(să)
  • jencuiască
  • jencuiau
  • jencui
  • jencuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)