jena vb. I.1 tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte; compl. indică oameni sau părți ale corpului lor) A roade, a strînge, a apăsa. ♦ fig. A stînjeni, a deranja, a incomoda. 2 refl. A simți jenă; a se sfii, a se rușina. Domnișoara... nu s-a jenat deloc și a plîns (SAHIA). • prez.ind. -ez. /<fr. gêner. jenant, -ă adj. 1 Care provoacă jenă; stînjenitor, neplăcut. 2 Penibil. • pl. -ți, - te. /<fr. genant.