jelire s.f. 1 bocire, jeluire, plângere, plâns¹, <pop.> jeluială, <înv.> lugire. Jelirea văduve i-a impresionat pe toți cei prezenți la înmormântare. 2 ah, boceală, bocire, bocit¹, căinare,jelit¹, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns¹, tânguială, tânguire, tânguit¹, văitare, văitat¹, văitătură, <livr.> ieremiadă, lament, lamentouri, <rar> deplorație, <pop. și fam.> văicăreală, văicărit, <pop.> jeluială, <fam.> văicăritură, <înv. și reg.> olălăire, olecăire, olecăitură, scremut¹, <reg.> cântare, văierare,văierat, <înv.> cramură, lugire, obidire, plângeoșie, văierătură, <deprec.> scâncitură. S-a săturat de jelirile bătrânei.