javră s.f. 1 Cîine slab, prăpădit; ext. (deprec.) cîine (rău); jigodie, (pop.) potaie, (reg.) cotarlă. Era o javră slăbuță, cu urechi ciulite de liliac și cu ochii boldiți (SADOV.). 2 fig. Om lipsit de caracter. • pl. -e. și (reg.) jabră s.f. / de la nm. pr. Javarra, rasă de cîini fară păr.