jargonaut, -ă s. m. f. ◊ „Îi mai putem numi și «jargonauți», cuvânt azi la modă pentru a boteza (peste tot în Europa) pe toți aflătorii în treabă care au creat un jargon nou, o păsărească nouă. [...] Alt exemplu: două tinere jargonaute se prepară pentru dans.” R.l. 16 IV 81 p. 17. ◊ „Jargonauți – așa sunt denumiți, în ultima vreme, atentatorii la puritatea limbii. Astfel, francezul Jacques Merline este autorul unei lucrări de răsunet, în care trage un serios semnal de alarmă împotriva a ceea ce el numește tendințele de «jargonizare» a limbajului de toate zilele.” I.B. 2 XI 82 p. 4 (din jargon + -naut, după model fr.)