2 definiții pentru jargonaută


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JARGONAÚT, -Ă s. m. f. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa). (< jargon + -naut)

jargonaút, -ă s. m. f. ◊ „Îi mai putem numi și «jargonauți», cuvânt azi la modă pentru a boteza (peste tot în Europa) pe toți aflătorii în treabă care au creat un jargon nou, o păsărească nouă. [...] Alt exemplu: două tinere jargonaute se prepară pentru dans.” R.l. 16 IV 81 p. 17. ◊ Jargonauți – așa sunt denumiți, în ultima vreme, atentatorii la puritatea limbii. Astfel, francezul Jacques Merline este autorul unei lucrări de răsunet, în care trage un serios semnal de alarmă împotriva a ceea ce el numește tendințele de «jargonizare» a limbajului de toate zilele.” I.B. 2 XI 82 p. 4 (din jargon + -naut, după model fr.)

Intrare: jargonaută
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jargonau
  • jargonauta
plural
  • jargonaute
  • jargonautele
genitiv-dativ singular
  • jargonaute
  • jargonautei
plural
  • jargonaute
  • jargonautelor
vocativ singular
  • jargonau
  • jargonauto
plural
  • jargonautelor

jargonaut jargonaută

  • 1. Creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa).
    surse: MDN '00

etimologie:

  • jargon + -naut
    surse: MDN '00