jardinier, -ă s.f., s.m., adj. 1 s.f. Etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se țin ghivece cu plante ornamentale. 2 Cutie în care se pune pămînt pentru flori, așezată sub ferestre sau pe balcoane. 3 Căruț (de transportat zarzavaturi). II s.m., s.f. Grădinar. III adj. Referitor la grădină; grădinăresc. • sil. -ni-er. pl.-i, -e. / <fr. jardiniere.