jansenism s.n. Curent social-religios catolic, apărut în Olanda și în Franța, la mijlocul sec. 17, ca expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație al iezuiților, care propovăduia rigorismul moral, susținînd predestinarea. •/< fr. jansenisme; cf. nm. pr. Jansenius, numele lat. al teologului olandez Cornelius Otto Jansen.