Definiția cu ID-ul 500249:
Etimologice
janc (-curi), s. n. – Șiret, panglică, legătură. Germ. Senkel, prin intermediul pol. zankiel. Sec. XVII, rar și înv. – Der. jencui, vb. (a transplanta, a răsădi), înv. numai la Dosoftei.
Exemple de pronunție a termenului „janc” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1