jalon s.n. 1 (topogr.) Tijă înaltă, de lemn sau de metal, vopsită cu dungi roșii și albe, care servește la marcarea și la semnalizarea punctelor de pe teren, în lucrările topografice. 2 fig. Element care marchează un punct, o etapă semnificativă în desfășurarea unei activități, în structurarea unei expuneri etc. • pl. -oane. I< fr. jalon.