jále¹ s.f. 1 Tristețe, mîhnire; durere adîncă. ◊ Loc. adj. De jale = trist; plin de dor. Să zică atunci cîte o doină de jale, de dragoste sau de hoție (ALECS.). A Cîntec de jale v. cîntec. ◊ Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune. Iluștri moraliști în ale tiparului, ia să stăm puțin la vorbă împreună ca să vedem cine e cauza acestei decadențe pe care cu jale și cu mîhnire o proclamați? (EMIN.). ◊ Expr. A cuprinde (sau a lua, a ajunge) o jale pe cineva = a se întrista. ◊ fig. Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat (EMIN.). 2 (înv.) Doliu. ◊ Expr. A lua haine de jale v. lua. 3 (înv.) Dor mare, dorință fierbinte. ◊ Expr. A-i fi cuiva jale de cineva = a-i fi dor de cineva. Sărmane prietene! mi-e jale de tine! (C. NEGR.). • și (reg.) jéle s.f. /<sl. veche жаль.