jalápă s.f. 1 (bot.) Plantă din familia convolvulaceelor, originară din America septentrională, ale cărei rădăcini au efecte purgative (Mirabilis jalapa). 2 (bot.) Plantă originară din Mexic, ale cărei rădăcini conțin o rășină cu proprietăți purgative (Exogonium purgo). ♦ Rășină extrasă din rădăcina acestei plantei, utilizată sub formă de pulbere în farmacie, pentru proprietățile ei purgative. • pl. -e. /< fr. jalap, sp. jalapa.