JAINÍSM (< fr.) s. n. Religie și școală filozofică indiană, opusă brahmanismului, întemeiată în sec. 6 î. Hr. de ascetul legendar Vardhamāna (Mahāvῑra), supranumit Jinna (Învingătorul). Este una dintre cele trei mari religii ale Indiei; are c. 3,5 mil. de adepți. J. a înlocuit concepția brahmană despre sufletul universal cu metempsihoza (suflet individual nemuritor care migrează). Căile de acces spre mântuire sunt autoperfecționarea morală și ascetismul. Doctrina filozofică are un caracter dualist; alături de sufletele individuale recunoaște existența materiei, ca substanță necreată, infinită în timp și spațiu, compusă din atomi.