jainism s.n. Doctrină filosofico-religioasă indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată, în sec. 6 î.Hr., de ascetul Mahavir Swami (Vardhamana), bazată pe principiul metempsihozei și pe respectarea tuturor formelor de viață și care urmărește descoperirea sufletului prin autocontrol, negînd existența unei ființe supreme. sil. ja-i-. /< fr. jaïnisme.