jacquier s. m. (bot.) ◊ „Chiar și câțiva jaquieri (arbore din familia moraceelor, ale cărui plante n-au petale, cultivat în regiunile tropicale pentru fructele lui bogate în amidon) din Bahia creșteau în grădina lui, speriindu-l pe grădinar prin rapiditatea cu care se dezvoltau.” R.lit. 14 III 85 p. 23 [pron. jachier] (din fr. jaquier)