jackpot s. n. (cuv. engl.) Potul cel mare, la jocurile mecanice; aici, sensul figurat de „mare lovitură” ◊ „Primul adevărat «jackpot» îl va realiza speculând asupra yen-ului, cu puțin timp înainte ca acordurile de la Plazza, în 1985, să salte moneda japoneză. Dar cei mari au slăbiciunile lor. În 1987, crahul de pe Wall Street îl va face să piardă 800 milioane de dolari, în câteva zile.” R.l. 19 XI 93 p. 8 [pron. jecpot]