10 definiții pentru jăgneață găgneață jăgneată jecnată jegnată jegneată jegneață

jăgneață sf [At: COMAN, GL. / V: găg~, ~nată, ~ată, jecn~, jegnată, jegneată, jeg~ / Pl: ~ețe / E: jăgni + -eață] (Reg) 1 Foc mic de paie făcut la gura cuptorului pentru a coace pâinea. 2 (Îe) A da jecn~ oalei A face focul mai mare pentru ca mâncarea să fiarbă mai repede.

găgneață sf vz jăgneață

jăgnea sf vz jăgneață

jegna sf vz jăgneață[1] modificată

  1. În original, trimitere la jegneață, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

jegneată sf vz jăgneață[1] modificată

  1. În original, trimitere la jegneață, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

jegneață sf vz jăgneață

JECNÁTĂ, jecnáte, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată)

jegn(e)átă V. zăgneată.

zăgneátă f., pl. ete (rus. za-gnëta, podgnët, surcele de aprins focu, dial. za-gnétĭ, adîncătură de păstrat jaraticu în stînga sobeĭ, d. vsl. gnietiti, a aprinde). Jaratic care se pune la gura unuĭ cuptor astupat ca să păstreze căldura. Surcea de aprins focu. A da o zăgneată, a face să se maĭ frigă saŭ să maĭ clocotească puțin. Fig. (rev. I. Crg. 3, 287). A da pintenĭ, a da paĭele, a îmboldi, a ațîța. – În Cov. (și Trans.) zăgnată, pl. ate (Doĭna, 1, 15), și jegnată; (în Ĭal. jegneată, pl. ete (după vsl. žigati, žešti, a arde. V. jigală); în Tut. zăgnat, pl. urĭ și e; în Trans. și zăcnată și zămnată.

Intrare: jăgneață
jăgneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
jăgneată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecna
  • jecnata
plural
  • jecnate
  • jecnatele
genitiv-dativ singular
  • jecnate
  • jecnatei
plural
  • jecnate
  • jecnatelor
vocativ singular
plural
jegnată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
jegneată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
jegneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găgneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.