3 definiții pentru izvorel
Explicative DEX
izvorel sn [At: HODOȘ, P. P. 146 / Pl: ~e / E: izvor + -aș] (Șhp) 1-4 Izvoraș (1-4).
IZVORAȘ (pl. -șe), IZVOREL (pl. -ele) sn. dim. IZVOR.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
izvorel s.n. (pop., înv.) izvoraș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: izvorel
izvorel substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)