IZVOR (pl. -oare) sn.1 🌍 Apă care iese sau țîșnește din pămînt și din care uneori se formează ape mari curgătoare: ~ mineral; ~ termal ¶ 2 🌍 Locul de unde-și ia naștere un rîu, obîrșie: izvoarele Dunării ¶ 3 Ⓕ Originea, pricina, cauza: de ce ascunzi de noi ~ul mîhnirilor tale? (ISP.) ¶ 4 Ⓕ Locul, țara unde anumite producțiuni se găsesc în belșug și de unde se împrăștie aiurea: Peru e ~ul metalelor prețioase ¶ 5 Ⓕ Loc de unde, persoană de la care își procură cineva informațiunile: o anecdotă pe care am căpătat-o dintr’un ~ vrednic de toată încrederea (CAR.) ¶ 6 pl. Documente, texte originale, de mîna ’ntîiu: pentru această lucrare, am consultat toate izvoarele ¶ 7 Izvoarele vieții, principalele organe indispensabile existenței ființelor ¶ 8 ⛪ ~ul tămăduirii, sărbătoare ce cade în prima Vineri după Paști, zi în care, după credința poporului, buruienile și apele de izvoare tămăduesc toate boalele [vsl.].