izvárniță, izvarnițe, s.f. (reg.) Zărul rezultat din laptele de oi după ce se alege cașul: „I-o dat de mâncare cum au păcurarii izvarniță, tocană” (Bilțiu, 2007: 156). ■ Termen utilizat în satele de pe Valea Marei, inclusiv Sighet, Săpânța și Petrova; de la Rozavlea până la Borșa se folosește sin. zer (ALRRM, 1971: 380); atestat și în Maram. din dreapta Tisei. – Din sl. zavariti (Papahagi, 1925); dintr-un ucr. *izvarnica sau *izvarica (cu substituire de sufix), neatestat, din (i)zvarjati „a fierbe” (DA, după Frățilă).