IZOTERM, -Ă, izotermi, -e, adj. (Despre transformările sistemelor fizico-chimice) Care se produce la o temperatură constantă. ◊ Linie izotermă (și substantivat, f.) = linie care unește pe o hartă geografică punctele terestre cu aceeași temperatură medie a aerului, a apei sau a solului într-o anumită perioadă. Curbă izotermă (și substantivat, f.) = curbă care unește, pe o diagramă, punctele cu aceeași temperatură ale unui proces fizico-chimic. – Din fr. isotherme.