IZMENI (-enesc) I. vb. tr. A da o altă înfățișare, a schimba cu totul; a schimonosi. II. vb. refl. 1 A se schimba în rău, a se sminti: pe semne că s’a izmenit lumea (ISP.) ¶ 2 A se preface, a face pe mofturosul, a se fasoli: ia, nu te mai ~! ¶ 3 A se schimonosi, a se schimba, a face mutre [vsl. izmĕniti].