izidă sf [At: VICIU, GL. / V: izadă, izădă, izâdă / Pl: ~e / E: izidi] (Reg) Risipă.

izídă f., pl. e (d. izidesc). Est. Risipire, consumare prea multă: a face izidă de mîncare. Fig. Iron. Om fără căpătîĭ, parazit. Lucru de izidă, destinat risipiriĭ saŭ uzuluĭ. A lăsa de izidă, a lăsa să se risipească saŭ să se strice.

izadă sf vz izidă

izădă sf vz izidă

izâdă sf vz izidă

izidă (izâdă), s.f. (reg.) risipă, cheltuială nebunească.