2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

IZDĂRÍ, izdărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

Intrare: izdărire
izdărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izdărire
  • izdărirea
plural
  • izdăriri
  • izdăririle
genitiv-dativ singular
  • izdăriri
  • izdăririi
plural
  • izdăriri
  • izdăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: izdări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izdări
  • izdărire
  • izdărit
  • izdăritu‑
  • izdărind
  • izdărindu‑
singular plural
  • izdărește
  • izdăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izdăresc
(să)
  • izdăresc
  • izdăream
  • izdării
  • izdărisem
a II-a (tu)
  • izdărești
(să)
  • izdărești
  • izdăreai
  • izdăriși
  • izdăriseși
a III-a (el, ea)
  • izdărește
(să)
  • izdărească
  • izdărea
  • izdări
  • izdărise
plural I (noi)
  • izdărim
(să)
  • izdărim
  • izdăream
  • izdărirăm
  • izdăriserăm
  • izdărisem
a II-a (voi)
  • izdăriți
(să)
  • izdăriți
  • izdăreați
  • izdărirăți
  • izdăriserăți
  • izdăriseți
a III-a (ei, ele)
  • izdăresc
(să)
  • izdărească
  • izdăreau
  • izdări
  • izdăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)