O definiție pentru izdărire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
IZDĂRI, izdăresc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
Intrare: izdărire
izdărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||