2 definiții pentru izbucnitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbucnitor, ~oare a [At: MAIORESCU CR. II, 339 / Pl: ~i, ~oare / E: izbucni + -tor] (Rar) 1-6 Care izbucnește (1-8). 7 (Fig; d. oameni) Irascibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbucnitór adj. m., pl. izbucnitóri; f. sg. și pl. izbucnitoáre

Intrare: izbucnitor
izbucnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbucnitor
  • izbucnitorul
  • izbucnitoru‑
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarea
plural
  • izbucnitori
  • izbucnitorii
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarele
genitiv-dativ singular
  • izbucnitor
  • izbucnitorului
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarei
plural
  • izbucnitori
  • izbucnitorilor
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)