2 definiții pentru izbucnitor
Explicative DEX
izbucnitor, ~oare a [At: MAIORESCU CR. II, 339 / Pl: ~i, ~oare / E: izbucni + -tor] (Rar) 1-6 Care izbucnește (1-8). 7 (Fig; d. oameni) Irascibil.
Ortografice DOOM
izbucnitor adj. m., pl. izbucnitori; f. sg. și pl. izbucnitoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: izbucnitor
izbucnitor adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)