opțiuni

2 definiții pentru izbucnitor

Explicative DEX

izbucnitor, ~oare a [At: MAIORESCU CR. II, 339 / Pl: ~i, ~oare / E: izbucni + -tor] (Rar) 1-6 Care izbucnește (1-8). 7 (Fig; d. oameni) Irascibil.

Ortografice DOOM

izbucnitor adj. m., pl. izbucnitori; f. sg. și pl. izbucnitoare

Intrare: izbucnitor
izbucnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbucnitor
  • izbucnitorul
  • izbucnitoru‑
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarea
plural
  • izbucnitori
  • izbucnitorii
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarele
genitiv-dativ singular
  • izbucnitor
  • izbucnitorului
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarei
plural
  • izbucnitori
  • izbucnitorilor
  • izbucnitoare
  • izbucnitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)