Definiția cu ID-ul 1348904:
Arhaisme și regionalisme
iuș, iușuri, s.n. (reg., înv.) 1. Avere. 2. Drept de moștenire: „Dăm această carte iuș astei beserici...” (Socolan, 2005: 186; doc. din 1814). – Din magh. ius (MDA).
iuș, iușuri, s.n. (reg., înv.) 1. Avere. 2. Drept de moștenire: „Dăm această carte iuș astei beserici...” (Socolan, 2005: 186; doc. din 1814). – Din magh. ius (MDA).