Definiția cu ID-ul 848277:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IURTĂ, iurte, s. f. Locuință demontabilă, specifică populațiilor nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. – Din rus. iurta.