7 definiții pentru iulus
Explicative DEX
iulus sn [At: DN3 / Pl: ? / E: cf fr iule] Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală.
IULUS s.n. (Biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. [< fr. iule, cf. gr. ioulos – scolopendră].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IULUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. (< lat. iulus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Enciclopedice
Iulus, denumire purtată de Ascanius, fiul lui Aeneas (v. Ascanius).
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÚLUS ({s} gr. iulos „scolopendră”) s. m. Miriapod lung de câțiva cm, cu corp cilindric și cu câte două perechi de picioare pe majoritatea segmentelor (Iulus terrestris); trăiește în frunzarul pădurilor, sub pietre etc. Sin. Șarpele orb.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas și al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată și purtat în peregrinările acestuia pînă în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
IULUS s. (ENTOM.; Iulus terrestris) șarpe-orb.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
iulussubstantiv neutru
- 1. Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. DN
etimologie:
- iule DN