7 definiții pentru iulus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iulus sn [At: DN3 / Pl: ? / E: cf fr iule] Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală.

IÚLUS s.n. (Biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. [< fr. iule, cf. gr. ioulos – scolopendră].

IÚLUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. (< lat. iulus)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IÚLUS s. (ENTOM.; Iulus terrestris) șarpe-orb.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Iulus, denumire purtată de Ascanius, fiul lui Aeneas (v. Ascanius).

IÚLUS ({s} gr. iulos „scolopendră”) s. m. Miriapod lung de câțiva cm, cu corp cilindric și cu câte două perechi de picioare pe majoritatea segmentelor (Iulus terrestris); trăiește în frunzarul pădurilor, sub pietre etc. Sin. Șarpele orb.

Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas și al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată și purtat în peregrinările acestuia pînă în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia.

Intrare: iulus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iulus
  • iulusul
  • iulusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iulus
  • iulusului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)