iulus sn [At: DN³ / Pl: ? / E: cf fr iule] Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală.

IULUS s.n. (Biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. [< fr. iule, cf. gr. ioulos – scolopendră].

IULUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. (< lat. iulus)

IULUS s. (ENTOM.; Iulus terrestris) șarpe-orb.

Iulus, denumire purtată de Ascanius, fiul lui Aeneas (v. Ascanius).

IÚLUS ({s} gr. iulos „scolopendră”) s. m. Miriapod lung de câțiva cm, cu corp cilindric și cu câte două perechi de picioare pe majoritatea segmentelor (Iulus terrestris); trăiește în frunzarul pădurilor, sub pietre etc. Sin. Șarpele orb.

Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas și al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată și purtat în peregrinările acestuia pînă în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia.