ital, ~ă [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: ngr ταλό] 1-2 smf, a (Persoană) care este din Italia. 3-6 a Italian (6-9).

*italián, -că s., pl. ienĭ, ience. Locuitor din Italia. Adj. -ian, -iană, pl. ienĭ, iene (rar iane): limba italiană. – Pop. Talian (sîrb. Talijan, turc. Talian, alb. Talĭan, ung. Talián d. ven. Taliano, sic. Talianu). – În cronicĭ și Ital (ngr. Italós). V. broscar.