2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
isterisit, ~ă a [At: (a. 1783) BUL. COM. IST. V, 279 / V: (înv) ~rit, istir~ / Pl: ~iți, ~e / E: isterisi] (Grî; Mun; Mol) Care este lipsit de un drept, privilegiu etc. Si: deposedat.
isterisi vt [At: (a. 1805) IORGA, S. D. XIV, 161 / Pzi: ~sesc / E: ngr ὑστερώ] (Grî; Mun; Mol) A lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.) Si: a deposeda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
isterit, ~ă a vz isterisit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
istirisit, ~ă a vz isterisit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
isterisi (isterisesc, isterisit), vb. – A deposeda, a prăda, a jumuli. Ngr. ὐστερῶ (DAR; Gáldi 204). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
isterisit, isterisită, adj.(înv.) lipsit, deposedat, despoiat (de ceva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
isterisi vb. IV (înv.) a lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.); a deposeda, a despoia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||