2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
isterisi vt [At: (a. 1805) IORGA, S. D. XIV, 161 / Pzi: ~sesc / E: ngr ὑστερώ] (Grî; Mun; Mol) A lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.) Si: a deposeda.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
isterisi (isterisesc, isterisit), vb. – A deposeda, a prăda, a jumuli. Ngr. ὐστερῶ (DAR; Gáldi 204). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
isterisi vb. IV (înv.) a lipsi pe cineva de ceva (de un drept, privilegiu etc.); a deposeda, a despoia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: isterisire
isterisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: isterisi
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)