ISPĂȘI (-ășesc) vb. tr. 1 A avea de suferit, a-și lua osînda de pe urma unui păcat, unei fapte rele, unei vine, a expia: urs ai să rămîi pînă îți vei ~ păcatele (ISP.); iartă-mă, căci cu amarnice dureri am ispășit, vai! și eu, păcătoasa-mi rătăcire (ODOB.) ¶ 2 A prețui paguba făcută de vite într’o țară, într’o livadă, etc.: și-l chiamă să fie de față, cînd se va ~ cînepa și cireșele (CRG.) [vsl. sŭpasiti].