3 definiții pentru isprăvitor isprăvitoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isprăvitor [At: DA ms / V: ~iu / E: isprăvi + -(i)tor] (Înv) 1-2 sm Persoană care face corecturile (finale) într-o carte. 3-4 smf, a (Persoană) care izbândește. 5-6 smf, a (Persoană) care încheie o acțiune, o lucrare. 7-8 smf, a (Persoană) care îndeplinește o misiune.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

isprăvitór, isprăvitoáre, adj. (înv.) corector.

Intrare: isprăvitor
isprăvitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvitor
  • isprăvitorul
  • isprăvitoru‑
  • isprăvitoare
  • isprăvitoarea
plural
  • isprăvitori
  • isprăvitorii
  • isprăvitoare
  • isprăvitoarele
genitiv-dativ singular
  • isprăvitor
  • isprăvitorului
  • isprăvitoare
  • isprăvitoarei
plural
  • isprăvitori
  • isprăvitorilor
  • isprăvitoare
  • isprăvitoarelor
vocativ singular
plural
isprăvitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)