3 definiții pentru isprăvitor isprăvitoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
isprăvitor [At: DA ms / V: ~iu / E: isprăvi + -(i)tor] (Înv) 1-2 sm Persoană care face corecturile (finale) într-o carte. 3-4 smf, a (Persoană) care izbândește. 5-6 smf, a (Persoană) care încheie o acțiune, o lucrare. 7-8 smf, a (Persoană) care îndeplinește o misiune.
isprăvitoriu sm vz isprăvitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
isprăvitór, isprăvitoáre, adj. (înv.) corector.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: isprăvitor
isprăvitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
isprăvitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)