ISON sbst. 🎼 ⛪ Notă prelungită cu care isonarul însoțește melodia cîntată de psalt: o ține una și bună, chiar ca un palamar cu ~ul la biserică (ALECS.); a ținea ~ul, a acompania cu vocea sau cu un instrument cîntarea altuia, a ținea hangul: fata cîntă înainte, ținîndu-și ~ul singură pe chitară (D.-ZAMF.); valurile, cu vîjîitul lor..., țin ~ orchestrei de pe mal (VLAH.); multă vreme mi-ai ținut ~ul numai într’o strună (ALECS.); pr. ext.: cumpăna puțului... ține ~ul berzelor de pe coșare (D.-ZAMF.); Ⓕ a ținea partea cuiva, a-l aproba, a-i face pe plac [ngr.].