ISOGLOSĂ (IZOGLOSĂ) s. f. (< fr. isoglose, cf. gr. isos „egal” + glossa „limbă”): linie care arată pe o hartă lingvistică limitele teritoriale aproximative ale unei particularități de limbă. I. au fost folosite pentru prima dată de Jules Gilliéron, creatorul geografiei lingvistice. O i. poate separa pe o hartă lingvistică două puncte (localități) anchetate care prezintă termeni diferiți din mai multe puncte de vedere: noțional (în acest caz este denumită isolexă: varză – curechi, pisică – mâță, zăpadă – nea – omăt etc.), fonetic (în acest caz este denumită isofonă: câne – câine, pernă – perină etc.) sau morfologic (în acest caz este denumită isomorfă: văd – văz, aud – auz, ei scriu – ei scrie etc.).