Definiția cu ID-ul 1382554:
Explicative DEX
ISCUSINȚĂ (pl. -țe) sf. Însușirea celui iscusit, dibăcie, pricepere, îndemînare: cu o ~ de sălbatic, el își pregătea armele (I.-GH.); auzind de... iscusința acestui fierar, a căpătat și el gust la fierărie (SB.) [iscusi].
Exemple de pronunție a termenului „iscusință” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1