2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iscusenie sf [At: M. COSTIN, LET. I, 8/19 / V: ~cos~ / Pl: ~ii / E: iscusi + -enie] (Înv) 1 Capacitate de a înțelege Si: comprehensiune, pătrundere. 2 Dezvoltare culturală (a unei națiuni).

iscușenie sf [At: (a. 1635-1645) IORGA, D. B. I, 56 / Pl: ~ii / E: vsl искоушєниѥ] (Înv) 1 Ispită (5). 2 Cercetare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCUȘÉNIE s. v. ademenire, atracție, ispită, seducere, seducție, tentație.

iscușenie s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. ISPITĂ. SEDUCERE. SEDUCȚIE. TENTAȚIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iscuseníe s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, comprehensiune. 2. civilizație, înaintare culturală, podoabă artistică.

iscușénie s.f. (înv.) 1. ispită, tentație. 2. cercetare, iscodire.

Intrare: iscusenie
iscusenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscusenie
  • iscusenia
plural
genitiv-dativ singular
  • iscusenii
  • iscuseniei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iscușenie
iscușenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscușenie
  • iscușenia
plural
  • iscușenii
  • iscușeniile
genitiv-dativ singular
  • iscușenii
  • iscușeniei
plural
  • iscușenii
  • iscușeniilor
vocativ singular
plural