2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
iscusenie sf [At: M. COSTIN, LET. I, 8/19 / V: ~cos~ / Pl: ~ii / E: iscusi + -enie] (Înv) 1 Capacitate de a înțelege Si: comprehensiune, pătrundere. 2 Dezvoltare culturală (a unei națiuni).
iscușenie sf [At: (a. 1635-1645) IORGA, D. B. I, 56 / Pl: ~ii / E: vsl искоушєниѥ] (Înv) 1 Ispită (5). 2 Cercetare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISCUȘENIE s. v. ademenire, atracție, ispită, seducere, seducție, tentație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iscușenie s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. ISPITĂ. SEDUCERE. SEDUCȚIE. TENTAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
iscusenie s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, comprehensiune. 2. civilizație, înaintare culturală, podoabă artistică.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iscușenie s.f. (înv.) 1. ispită, tentație. 2. cercetare, iscodire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||